Desi e-n prag de apus, soarele isi arata puterile asupra campiilor si copacilor inmuguriti, infloriti...
Pustietate...
Satul care nu demult era plin de copii care alergau in sus si in jos... acum e pustiu...
Satul care nu demult era plin de copii care alergau in sus si in jos... acum e pustiu...
Mister...
Gard viu
“ Fotografia este arta de a fura timpului o firimitura de clipa.” - Andreea Trifu
Postări
6 comentarii:
Felicitari pentru debutul tau in fortza si mult succes! la fotografii cat mai reusite!
Ultima mi se pare cea mai reusita dintre toate! Felicitari si la mai mare!
Foarte bun debut, imi place balanta de alb pe care ai folosit-o.
Va multumesc tuturor de comment-uri... am sa incerc sa nu va dezamegesc. Promit :)
Imi plac foarte mult fotografiile tale si iti doresc mult succes in continuare!!!!
Despre frumosul din sufletul ei...
Mda... trebuie să scriu despre Corina... să vă vorbesc puţin de ea ca să o cunoaşteţi, sau să o recunoaşteţi atunci cînd mergeţi pe stradă şi vă loviţi de un stîlp văzînd-i blondul strălucitor în soarele puternic al unei dimineţi prea matinale stropite cu somnul nedormit de studenţie. Dar poate nu-i puteţi admira zîmbetul şi poate nici nu aveţi privilegiul să vă scruteze cu privirea. Şi nici nu vă mîngîie cu glasul ei. Zzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzz... Enough! Că doar nu sîntem în piesă de teatru lacrimogenă. Şi nici nu avem de gînd să-i facem declaraţii de dragoste telenovelistice. Eu cel puţin nu! Şi tocmai de aceea o să vă vorbesc de fotograful care zace în Corina. Fără să fiu perversă cu exprimările gen... "în". E pur şi simplu starea de fapt. Ei, şi pînă aici cale lungă n-a fost. Cînd am cunoscut-o, am simţit instantaneu că trebuie să o numesc "Corry". Neapărat 2 de "r" şi cu one "y". Mă rog... de aici, restul e poveste. Facultate, nopţi petrecute în cămin, jurnalism, beţii, stresiuni. Despărţiri, împăcări. Băieţii aştia! Noroc că ne aveam una pe cealaltă. Iar blonda mea... (că e unul "pseudonim" amical care i l-am dat) era there for me. Şi brusc s-a întîmplat miracolul. Magic, s-ar zice, my Corry s-a ajuns pasionată. Şi nu a căzut în extreme ninfomatice ori... (worst!) de toceală. Shoooooooooooootin'! All day long! Înarmată cu aparatul foto, blondina mea s-a decis să surprindă lumea din jur în ipostazele fotografiei. Din această perspectivă, mi-a ajuns să înţeleg că talentul, cu adevărat, zace în om. Şi trebuie şlefuit. Răsăritul de soare e desprins din poveşti. Flori, păsărele, fluturi, copăcei. Pînă şi buruiana devine, graţios, perfectă pentru o poză de admirat. Iar restul, asfinţituri, copiii, norii, gîze, mîinile noastre, drumuri, vieţi, cotloane ale sufletelor răsar în fotografiile ei. În mîinile Corinei, zic eu, tot ce ne înconjoară poate deveni... nu doar altfel, ci puţin destul ca să ne facă clipe din viaţă... frumoase.
P.S. Worning!!! N-aţi vrea să mergeţi în drumeţii cu ea, decît dacă simţiţi cu adevărat că sînteţi fotografi truly dedicated to art. Eu una nu mă mai duc pe Piatra Virgină că.... ssssssssssssssttttttttt... mi-e frică să nu o pierd pe gîza asta... că tot rămîne în urmă să facă pozeeeeeeeeeee... şi mi-a fura-o ursul... şi apoi ajunge în vreun tabloid... "Pierdut corină, specia gîză blondă, fotografistă "bunăăăăăăăă", agăţată de barbă ursului. Contactaţi pe numărul cu 69 la sfîrşit. Şi apoi apăsaţi tasta 2... pentru secţia relaţii cu publicul - animale."
Trimiteți un comentariu