Doc Walker - If I Fall

Cum ar putea sa nu-ti placa? ... o ador....

Monumentul ostasului roman

Dor

Sufletel

Va fac cunostinta cu Mihaita, bucuria familiei mele. Cel mai tanar model cu care am lucrat pana in momentul de fata, avand doar 2 luni.

Mereu aduce zambetele pe buzele tuturor!

Ramase...

Am surprins in urmatoarele cadre, cateva obiecte ce au apartinut detinutilor... eroilor nostri, cei care au luptat pentru libertatea noastra de azi, pentru noi, pentru tara...







"Geanta de voiaj folosita de Iuliu Maniu in calatoriile din tara si din strainatate"



Aceasta motocicleta a fost fabricata de acei detinuti...



Paturile in care acestia "s-au odihnit"...

Memorialul Durerii

Ce inseamna chin si groaza pentru noi? O saptamana izolati intr-un colt de tara fara semnal la telefonul mobil? O zi fara acces la Internet si deja ne simtim rupti de lume? Un weekend fara suficienti bani de buzunar pentru a lua cu asalt cluburile cele mai in voga? Sau poate o cearta cu parintii in urma carora ramanem fara bani de benzina la masina… la masina aia pe care am primit-o la 18 ani si pe care suntem ferm convinsi ca o meritam si ca ni se cuvinea de drept, fara minimum de efort.
Ce insemna chin si groaza cu decenii in urma, pentru cei inchisi in inchisorile comuniste? Nu stiu… Le putem vizita astazi pe cateva din ele. Avem “sansa” de a vedea ce puteau scotoci mintile umane, cat erau de inventive cand venea vorba de metode de tortura. “Memorialul Durerii” din Sighet e unul din locurile in care putem vedea ce inseamna sa devii din om – neom. Noi putem vedea, putem citi marturii, ei au TRAIT.









Pentru ei timpul nu curgea in ore sau zile, nici macar in minute, timpul se masura secunda cu secunda. Nu-mi pot imagina unde au gasit puterea cei incarcerati in astfel de lacase ale dezumanizarii sa continue sa creada, sa scrie, sa se roage. Cred ca in disperarea aceea care te goleste de tot ce e lumesc si te umple doar de Dumnezeu cand ai mai mare nevoie, altfel nu era chip sa rezisti acolo, sa treci peste chinurile fizice la care erai supus in mod constant, sa incetezi sa fii om si sa fii vazut ca un teren de experiente pentru a determina pragurile dintre viata si moarte ale corpului, pragurile dintre fiinta si nefiinta ale sufletului.







Poate pentru ei durerea fizica venea ca o izbavire, nu marea suferintele, ci lua gandul de la ele. Sfasierile trupului le faceau uitate pe cele ale inimii si ale mintii. Ce furtuni de spaime se starnesc in tine cand vezi limpede ca nu mai ai nici o sansa sa scapi, cand te simti strivit de zadarnicia oricarui gand si esti convins ca te asteapta moartea? Si nu orice moarte, una dincolo de cele mai cumplite scenarii.



Despre cum s-a suferit nu pare sa pese. Suntem prea ocupati cu bunastarea noastra, uitam ca ei au fost oamenii care au schimbat ceva, ei nu s-au dezis de credintele si principiile lor, ei au stat drepti in fata asupritorilor, daca nu cu trupurile, sigur cu sufletele. Intelectuali sau oameni de rand, ei sunt oamenii pt care trebuie sa-i omagiam, ei erau elitele vanate pentru exterminare si ei sunt cei care inca ne dau o lectie: nu te lepezi de Romania pe care o ai in sange. Nu te lepezi nici macar atunci cand esti strivit pana la acel punct de unde simti ca nu mai exista intoarcere si nici sentimente omenesti, nu te lepezi nici macar atunci cand traiesti lucruri din care simti ca nu-ti vei mai reveni nici daca ai trai mii de ani. Ei nu au tradat si nu s-au tradat chiar daca au fost storsi de tot, distrusi fizic si psihic, ei au ramas credinciosi ideii de Romania pe care o pastrau in suflet.





Noi nu putem face decat sa incercam sa cunoastem pe ce jertfe si cu ce sacrificii a fost construita Romania de astazi. Macar atat le datoram! Virgil Ieruca, unul din cei care au scris despre fenomenele reeducarii din inchisorile comuniste, a dat unul din cele mai arzatoare indemnuri post-comuniste:“… eu afirm ca nu exista limita in timp, ca trebuie mereu repetat acelasi lucru, ca trebuie readuse la suprafata toate nenorocirile suferite si toate lacrmile varsate, pentru a-i face pe oameni sa inteleaga cauzele celor intamplate si ale celor ce se mai intampla inca…”

In tara lui mura-n gura

In tara lui Mura-n Gura,
totu-mi este pe masura.
Cand ma scol de dimineata,
Nu la sapte, ci la zece,
Vine-o tava cu dulceata
Si-un pahar cu apa rece.
Si dulceata zice: ia-ma!
Si paharul zice: bea-ma
Ia-ma!Bea-ma!
Usor de zis!
Insa gura s-o deschizi,
Nu-i deloc asa usor!
-Ajutor! Ajutor!
Lingurita, grijulie,
Imi deschide gura mie.
Ei, asa mai merge, zic,
Daca ma ajuti un pic!

Dar e timpul sa fac baie!
Apa intra in odaie
Cu volanele-i albastre.
- Ne-adresam domniei voastre!
- Cum doriti sa fiti spalat?
Uite-asa, culcat in pat!
Cum doriti sa fiti laut?
Uite-asa, in asternut!
Iar, acum prosopul cel pufos
Se inclina, moale, pana jos
-Eu sa va frec as vrea , pe spate
-Nu, vai de mine, nu se poate!
Intreaba-te si intreaba-ma
Cum pot sa ies din plapuma?
Afara-i frig, in pat e cald
La urma urmei nu ma scald!

In tara lui Mura-n Gura,
Casti o gura cat o sura,
Si indata-ti pica-n ea,
Tot ce vrei si tot ce ai vrea!
Sarmalute-n foi de vita,
Supa calda, tocanita,
Cozonac, compot, halvita
Carnaciori si ciulama,
Muraturi, etc.

Am mancat, de m-am umflat
Nu-i nimic, o macara, iata ca pe sus ma ia
Si m-aseaza dupa plac,
Colo-n umbra-ntr-un hamac.
Huta-huta, ce sa zic,
Bine-i cand nu faci nimic.
Lectiile stau pe masa,
Dar de lectii nici nu-mi pasa.
Stau si motai in hamac,
Ele singure se fac.
-Draga aritmetica, nu stiu ce te-mpiedica
Sa rezolvi vreo trei probleme!
Eu de fleacuri nu am vreme!
Draga mea gramatica,
Nu fi antipatica!
Nu fi zau, nesuferita!
Si transcrie intr-o clipita
Exercitiile mele!
vezi ca eu n-am timp de ele!
Hai, draga mea istorie,
N-am chef sa am memorie!
Tine minte tu mai bine,
Cine s-a luptat cu cine,
In ce an si-n care loc!
Eu sa-nvat nu am timp deloc!

In tara lui Mura-n Gura,
Am prieteni pe masura!
Vreti sa vi-i prezint cumva?
S-a facut! Poftiti incoa!
Asta-i Puiu-prinde-muste,
Asta-i Lica-vreau-galuste.
Asta-i Mita-straba-nas
Asta-i Duta-mielul-gras
Asta-i Sanda-somn in gene
Si-asta-s eu: burduf de lene.

toata-toata ziulica,
ati vazut? nu fac nimica.
si programul se incarca.
astfel, nu e de mirare,
ca ceva ma-mbie parca
si ma trage la culcare.
Ah! imi este somn de pic!
si-apoi, prea mult am vorbit cu voi!
cand vorbesc mai multisor
obosesc ingrozitor!
in tara lui Mura-n Gura
somnul repede te fura!
nici n-ai timp sa spui la luna
...Noapte buna!...

* Nina Cassian