Demo image Demo image Demo image Demo image Demo image Demo image Demo image Demo image

Insomnie

  • duminică, 29 noiembrie 2009
  • Corina Oniga
  • Etichete: , ,
  • E noapte, ora 1:17 si toata lumea doarme la mine in casa. Eu sunt mai ghinionista de felul meu in privinta asta si nu pot sa dorm :(( probabil si din cauza ca e prea cald. Am mers la geam si l-am deschis putin, dar nu prea mult sa nu inghete Simona (sora mea), desi nu e frig afara. De fapt e rece ca doar vine iarna... adica e gata venita, dar e foarte placut, parca e toamna. Daca nu as sta asa sus, as iesi putin afara sa iau o gura de aer, sa fac o mica plimbare... poate imi revin. De cateva zile sunt cam ciudata... noaptea nu prea pot sa dorm, ziua nici atat. Am incercat diferite metode... stau in pat cu ochii inchisi in speranta ca ma fura si pe mine mos Ene si ma duce intr-o lume a viselor... a viselor frumoase, unde sincer cred ca as prefera sa raman. Nu merge. Ascult muzica in surdina, dar nici asta nu ma ajuta (altadata o facea). Acum mi-am pus un film, sperand ca voi adormi uitandu-ma la el. Filmul s-a terminat, calculatorul s-a oprit, am stat aproximativ o ora cu ochii inchisi incercand sa adorm, dar sunt mai treaza ca niciodata. In mintea mea ruleaza o gramada de ganduri, de idei... Incep sa le pun in practica notand in telefon. Am mai facut asta si pana acum, insa dimineata cand ma trezeam parca "ideile" mele nu sunt la fel de bune si de "proaspete" precum seara. Asa ca imi asum tot riscul de a pierde si putinele ore cate mi-au mai ramas din noaptea asta stand treaza efectiv si postand pe blog ce-mi trece acum prin minte.
    Acum, spre exemplu, ma simt ca si cum as fi pe o straduta (poteca) veche si la un moment dat ajung sa ma intersectez cu un alt drum. Ajung in mijlocul intersectiei si efectiv nu stiu in ce directie sa merg. Ciudat... strada de pe care vin e cu sens unic, deci nu pot sa intorc... si nici nu cred ca vreau. Eventual pot sa merg cu spatele, dar totusi nu pot. (asa cum nu te poti intoarce nici in trecut). Imi ramane deci sa inaintez. Ok, dar incotro? Daca merg inainte, merg practic pe acelasi drum, aceeasi rutina, aceeasi monotonie... cu care sunt deja obisnuita. Daca o iau pe cealalta straduta, nu stiu ce ma asteapta... alt viitor, alti oameni, alte perspective, surprize care pot fi placute si neplacute. Aceasta straduta este momentan in lucru, deci ar trebui sa astept pana se termina lucrarile. Nu pot sta in mijlocul intersectiei si sa nu fac nimic. Trebuie sa ma incadrez pe o banda si sa inaintez. Dar ce ma fac? Sunt complet dezorientata. Nu am la mine o harta, un ghid nici atat. Ce sa fac?

    5 comentarii:

    Erdei Anca spunea...

    imi place cand iti 'exteriorizezi gandurile' :P frumoasa postarea ;)

    Corina Oniga spunea...

    Ce sa fac mai Anca... cand nu ai cui sa ii spui una alta, alegi metoda asta... le spui tuturor :))) doar ca sub o alta forma ;)

    Erdei Anca spunea...

    =)) stii cum e vorba aia "nu stii de unde sare iepurele", asa ca merita incercat totul ;)

    Johnex spunea...

    Ai ajuns la o cotitura in viata ta... Drumul ce duce drept inainte iti este cunoscut. Aceleasi indicatoare (oameni) care iti spun mereu ce sa faci si te avertizeaza in privinta pericolelor. Nu intotdeauna sensul inainte este si cel cu prioritate. Sa zicem ca drumul laturalnic este la dreapta. Nici macar nu ai nevoie sa te gandesti ca din fata pot sa se iveasca alte pericole. Te-ai incadrat deja pe banda care te obliga sa o iei pe drumul laturalnic. Si practic nu mai poti face nimic decat sa te avanti in directia prestabilita. Drumul cel nou e sigur un drum linistit, ferit de agitatia cotidianului. Liniste intarita si de misterul necunoscutului. Pare un drum in lucru. Ti-e teama ca poate fi un drum infundat? Fara iesire? Care te va obliga sa dai inapoi tocmai cand crezi ca ai ajuns departe? Stiai ca de fapt tu esti inginerul acestui drum in lucru? Tu ii stabilesti indicatoarele, prioritatile, limitarile. Iti vei adapta conditiile de mers pe masura ce vei inainta. Sta in caracterul vietuitoarelor sa se adapteze mediului si o stim asta de la Darwin. Daca acest drum este de fapt cel mai scurt drum catre fericire? Va fi un drum greu, cu obstacole, dar iti va economisi din timpul alocat visarii. La urma tu vei fi cea castigata. Iti vei aduce aminte de momentul in care ai luat hotararea de a incerca acest drum. Si vei zambi. Sunt convins.
    Daca in schimb vei ajunge la concluzia ca nu e ceea ce ti-ai dorit, nu fi dezamagita. Pentru ca déjà ai uitat un lucru important. Tu esti inginerul drumului tau in viata. Si esti capabila sa iti dezvolti un alt drum laturalnic chiar din acel moment. Acum o vei lua la stanga. America nu a fost descoperita in cateva zile. Acel om a stiut ca undeva in acea directie va gasi pamant. Si nu a renuntat. Tot asa si tu stii ca undeva in fata te asteapta cineva / ceva. Si victoria va fi dulce.
    Stiu, suntem mult mai priceputi cand vine vorba sa dam sfaturi altora. Si de cele mai multe ori suntem chiar noi satui de vorbe “de duh”, spuse pentru a ne incuraja. Vrem sa se intample ACUM. Dar oare facem ceva in privinta asta? Abandonam lupta de la prima batalie pierduta. Vrem sa castigam potul cel mare fara macar sa pariem pe numerele noastre norocoase. Nu stii care sunt numerele tale norocoase? Sunt sigur ca ai calitati care te fac speciala si te scot in evidenta. Stii sa zambesti atat de frumos incat oricine se poate indragosti de tine, stii sa asculti, sa te bucuri, ai un suflet mare etc. Lista poate continua, sunt convins. Acestea sunt numerele castigatoare ale fiecaruia dintre noi. Hai sa le jucam in fiecare zi, in fiecare moment pe alte si alte bilete, fronturi. Nu le schimba. Undeva in viitorul apropiat (sau indepartat pentru altii) se va gasi combinatia castigatoare pentru fiecare. Sa nu-ti pierzi niciodata rabdarea. Si nici sufletul de copil.

    Anonim spunea...

    imi plac "gandurile exterioarizate" si imi plac "incurajarile complexe", m-am simtit ma bine dupa ce am citit postul si comentariile, mai linistit... probabil pentru ca vad ca nu sunt sigurul care nu-si cunoaste drumul in viata ...

    ... nu stiu daca e normal, corect sau bine dar cred ca e foarte important sa stim mai intai unde vrem sa ajungem si apoi ramane de vazut pe care cale o luma inspre destinatie...

    Trimiteți un comentariu