In sfarsit o zi frumoasa. A trecut mult timp de cand nu am mai vazut soarele stralucind pe cerul senin. Imi era dor...
Ceea ce eu nu inteleg, este de ce starea mea interioasa nu s-a imbunatatit deloc. Nimic nu ma mai face fericita. Ma uit in jur si vad doar fiinte umblatoare, oameni fara suflet care trec nepasatori pe strada sau cu gandul la propriile lor probleme.
Unde sunt oamenii de altadata? Romanii cu suflete calde mai ales in aceasta perioada a anului, cand cu totii ar trebui sa fim mai buni, mai darnici, mai binevoitori. Acum, odata cu aceasta "criza financiara" au crescut si preturile la tandrete, afectiune, la zambete. Nimeni nu mai face gesturi gratuite, nu mai daruieste un simplu "Buna!" . Toti asteapta sa primeasca, dar nimeni nu se oboseste sa daruiasca in primul rand.
Sunt profund dezamagita de ceea ce vad in jurul meu, de fiinte purtatoare de haine ce trec fandosite pe strada. E o stare ce se exprima greu. Cel putin, mie una imi vine greu sa ma exprim, sa exprim exact ceea ce simt si totodata ceea ce vad.
Ieri, am iesit la o plimbarica, o hoinareala prin magazine. Pe strada nu mai vezi copii mergand de mana cu parintii, acum ii vezi umbland in gasca (o fi la moda) , cat or fi ei de mici. Ceea ce m-a surprins si in acelasi timp m-a socat enorm a fost sa vad o gasca de vreo 5 copilasi, cred ca erau cam prin clasa a II-a ( maxim) , care se bateau si se injurau in plina strada. Si nu erau orice fel de injuraturi. Erau de-a dreptul scarbosi. Foloseau niste expresii care nici prin minte nu ti-ar trece sa le auzi nici la un om in toata firea, daramite de la un pustan de 8-9 ani.
Mergand mai departe, vad intr-adevar o familie. O familie moderna as zice, dar " moderna" nu in sensul pe care il cunoastem cu totii. Poate totusi, cuvantul corect ar fi fost degradata. Mama era tinerica, cocheta, eleganta, iar tatal binenteles nu se putea lasa mai prejos. Trebuia sa fie si el gelat si parfumat, pensat, bine imbracat si cu un mers de cocalar. Intre cei doi se pastra o anumita distanta, el uitandu-se dupa fetitele ce tocmai ieseau de la liceu. Nu as fi zis ca erau o familie daca nu o auzeam pe mama ca il atentiona asupra copilului de aproximativ 5-6 ani care era cu mult inaintea lor cu un telefon in mana, ascultand muzica si care urma sa treaca strada neasigurandu-se.
Ei bine, unde sunt valorile familiei aici? Unde e educatia pe care parintii o acorda copilului? Unde sunt grija, afectiunea si toate cele? Oameni buni, incotro ne indreptam?
Devenim incet, incet niste roboti, oameni fara suflet, fara sentimente... DEZASTRU!!!
Ceea ce eu nu inteleg, este de ce starea mea interioasa nu s-a imbunatatit deloc. Nimic nu ma mai face fericita. Ma uit in jur si vad doar fiinte umblatoare, oameni fara suflet care trec nepasatori pe strada sau cu gandul la propriile lor probleme.
Unde sunt oamenii de altadata? Romanii cu suflete calde mai ales in aceasta perioada a anului, cand cu totii ar trebui sa fim mai buni, mai darnici, mai binevoitori. Acum, odata cu aceasta "criza financiara" au crescut si preturile la tandrete, afectiune, la zambete. Nimeni nu mai face gesturi gratuite, nu mai daruieste un simplu "Buna!" . Toti asteapta sa primeasca, dar nimeni nu se oboseste sa daruiasca in primul rand.
Sunt profund dezamagita de ceea ce vad in jurul meu, de fiinte purtatoare de haine ce trec fandosite pe strada. E o stare ce se exprima greu. Cel putin, mie una imi vine greu sa ma exprim, sa exprim exact ceea ce simt si totodata ceea ce vad.
Ieri, am iesit la o plimbarica, o hoinareala prin magazine. Pe strada nu mai vezi copii mergand de mana cu parintii, acum ii vezi umbland in gasca (o fi la moda) , cat or fi ei de mici. Ceea ce m-a surprins si in acelasi timp m-a socat enorm a fost sa vad o gasca de vreo 5 copilasi, cred ca erau cam prin clasa a II-a ( maxim) , care se bateau si se injurau in plina strada. Si nu erau orice fel de injuraturi. Erau de-a dreptul scarbosi. Foloseau niste expresii care nici prin minte nu ti-ar trece sa le auzi nici la un om in toata firea, daramite de la un pustan de 8-9 ani.
Mergand mai departe, vad intr-adevar o familie. O familie moderna as zice, dar " moderna" nu in sensul pe care il cunoastem cu totii. Poate totusi, cuvantul corect ar fi fost degradata. Mama era tinerica, cocheta, eleganta, iar tatal binenteles nu se putea lasa mai prejos. Trebuia sa fie si el gelat si parfumat, pensat, bine imbracat si cu un mers de cocalar. Intre cei doi se pastra o anumita distanta, el uitandu-se dupa fetitele ce tocmai ieseau de la liceu. Nu as fi zis ca erau o familie daca nu o auzeam pe mama ca il atentiona asupra copilului de aproximativ 5-6 ani care era cu mult inaintea lor cu un telefon in mana, ascultand muzica si care urma sa treaca strada neasigurandu-se.
Ei bine, unde sunt valorile familiei aici? Unde e educatia pe care parintii o acorda copilului? Unde sunt grija, afectiunea si toate cele? Oameni buni, incotro ne indreptam?
Devenim incet, incet niste roboti, oameni fara suflet, fara sentimente... DEZASTRU!!!
“ Fotografia este arta de a fura timpului o firimitura de clipa.” - Andreea Trifu
Postări
4 comentarii:
Da, asa ar gandi un om care nu a ajuns sa traiasca in lumea noastra. Dar din pacate schimbarile astea se fac de zeci de ani. Incet incet lumea se strica. Mai bine nu putem spera ca va fi... Continua sa faci ce te-ai apucat ca esti pe drumul cel bun :D
nu e neaparat criza de vina ci directia in care se indreapta lumea in general. Programul de lucru e din ce in ce mai lung si din ce in ce mai stresant. Asa ca de cele mai mult ori nu ai timp sa te bucuri de ceva timp liber sau esti prea preocupat de problemele de la servici ca sa mai poti trai cu adevarat. Pur si simplu nu mai ai timp sa iti cheltui banii pe care ii castigi, ca sa nu mai zic de cei care castiga doar cat sa isi cumpere mancarea si imbracaminte, sa plateasca facturile si rechizitele copiilor. Suntem din ce in ce mai preocupati de sine si de probleme incat pur si simplu nu mai avem timp pentru altceva.
Ca sa nu vorbim numai de clasa muncitoare, luam in discutie si tinerii, elevi sau studenti care scufundati pana in gat in tehnologie isi petrec timpul pe internet. Statistici facute de specialisti arata ca persoanele care socializeaza in mare parte prin internet isi pierd aceasta capacitate de a socializa fata in fata. O treaba spusa peste tot si care e valabila.
foarte frumos articolul... eu nu mai zic nimic, au zis baietii totul ;)) asteptam si alte articole :D
E aiurea cand iesi din lumea ta in care totul e bun, frumos, armonios, cu mici obstacole, ca altfel nu se poate... si cazi in realitatea asta dura, in care din pacate traim. Dejeaba, eu singura nu am puterea sa schimb nimic. In schimb imi promit mie in primul rand, ca atat cat va tine de mine voi face o schimbare.
Trimiteți un comentariu