Apus de soare

Apus de soare sangeriu,
Atat imi amintesc;
Atunci te-am intalnit pe tine
Si-am inceput sa te iubesc.

Credeam ca nimeni, niciodata,
Nu va putea sa ne desparta,
Dar visele mi le-ai furat
Si juramantul l-ai tradat.

Si am jurat c-atat cat voi trai
Eu nu voi mai iubi,
Dar te-ai intors in viata mea
Si mi-ai ranit inca o data inima.

Azi te privesc ca un strain,
Azi viata mea nu mai e chin.
Soarele spre asfintit coboara,
M-am desparţit de tine pentru ultima oara



Apune vechiul soare iarasi
Si-n razele lui fierbinti
Fericirea o alta cale are
O cale spre apus.

Apus de soare minunat
Ce frumusete fara trai
Sa sorb din raza lui fierbinte
Nectarul infierbantat.

Zambesc si zambetul mi-e ruga
Ratacesc in vise pustii
La apus de soare invii
Iubirea ce-a invechit.



Si uite asa a apus soarele pe strada mea...

Debut- portrete

Natura cu frumusetile ei

Cheile Turzii si Castelul fermecat…



Eterna şedinţă a copacilor...



De dimineaţă cerul e vesel şi haios,
Soarele străluceşte şi astăzi cu folos,
Doar eu mă pierd şi zarea, în amintiri ce dor,
Căci ploaia şi apusul erau al meu amor.

E cald şi-mi arde visul, mă pierd în raze dulci
Ce mişună pe trupul fierbinte, dar m-arunci
În nepăsarea-ţi rece ştiind că te ador,
Să moară ploaia veche ş-apoi şi eu să mor.

Aş vrea o zi măcar din viaţă
Să pot ieşi din astă ceaţă,
Să pot să-ţi spun deschis, în grabă:
Tu fată cât îmi eşti de dragă!



Era 1 Mai Muncitoresc. Iesisem la o plimbarica pana la Usturoiu. De-o parte si de alta a drumului vedeam curgand niste valicioare. Erau niste mici “cascade” pe care nu puteam sa nu le surprind in obiectivul aparatului meu. Sunetul apei ce se varsa de pe stanci si aerul proaspat ce umbla in voia lui pe langa “cascada” iti dadeau un sentiment de liniste, de relaxare. Era un cadru complet fascinant pentru cei ce iubesc natura si viata. Pasarelele din padure acompaniau cu cantecelul lor aceasta simfonie. Totul este perfect !!!



E bizară pădurea care-mi
înconjoară plutirea.
Se apleacă şi se înalţă,
se rupe şi se frânge,
se sfarmă.

Vântul, din când în când,
mai ridică inimi vegetale moarte,
le topeşte în pământul negru:
şi el ca un simbol al renaşterii
le înalţă şi cad în lac.
Putrezite în puterea apei,
nasc licheni şi muşchi şi pânze,
bolnave caută vindecare şi-n cer...



Eram intr-o scurta drumetie cu prietenele mele. Am incercat sa urcam spre locul asa numit “Piatra Virgina”. Incercare a esuat, pentru ca gresisem drumul. La un moment dat am inceput sa urcam pe un drum nisipos. Am tot urcat pana ne-am dat seama ca nu mai avem cum sa iesim de pe acea cararusa pentru ca alunecam foarte tare. Dupa ce ne-am chinuit timp de cateva minute, am cedat, ne-am razgandit si am zis ca ne intoarcem catre casa. Coborand tiptil, tiptil… tinandu-ne de mana una pe alta… in ciuda atentiei ce o acordam coborarii pe acel loc alunecos, am intrezarit razele de soare care isi faceau loc si ele printre copaci ce ne inconjurau pretutindeni. Mi s-a parut deosebita lupta dintre acele raze puternice care inainte sa apuna maretul Soare, se chinuiau parca sa ne lumineze calea pana la coborare. Atunci am luat repede aparatul, m-am lipit de un copac sa nu alunec si am inceput o mini-sedinta foto.



Caracterul este precum un copac, iar reputaţia precum umbra lui. Umbra este ceea ce credem despre el, dar copacul este cel adevarat. ( Abraham Lincoln)

Cerul in diferite ipostaze

Micuţa pasăre ar voi să zboare către acest Soare Divin, strălucitor, care-i încântă ochii... dar vai! nu poate decât să-şi ridice micile aripi, dar să zboare, asta nu-i stă în mărunta-i putere! Ce va urma? Va muri de supărare văzându-se atât de neputincioasă?... O, nu! Micuţa pasăre nici măcar nu se va mâhni. Cu îndrăzneaţă uitare de sine vrea să scruteze mai departe Divinul său Soare; nimic nu va reuşi să o sperie, nici vântul, nici ploaia, iar de s-ar întâmpla ca nori negri să ascundă Astrul Iubirii, micuţa pasăre nu-şi schimbă locul... ea ştie că dincolo de nori Soarele ei tot străluceşte, strălucirea Lui nu va păli nicio clipă.



S-a dus albastrul cer senin
Şi primăvara s-a sfârşit -
Te-am aşteptat în lung suspin,
Tu, n-ai venit!



Cand privesc albastrul cerului, si orice albastru, incetez pe loc de a mai apartine acestei lumi…



Apusul roşiatic se-mbină-n violet
Cu galbenul jăratic şi-albastrul amanet,
Mai ia tăcerea-n dreapta şi frumuseţea-n stânga,
Apoi se pierde-n noapte, cu stele-şi joacă fuga.

Negrul se-aşterne-n grabă pe cerul plin de nori
Şi ploaia cade sumbru prin văi şi lacuri ori
Pe câmpul ars de soare şi munte întristat,
Peste pădurea care pe mine m-a uitat.



Soarele poate fi acoperit de nori doar in viziunea ochiului minuscul…



Dincolo de nori,
E-o raza de lumina!
Dincolo de nori,
E lumea mea!

Flower- power

Florile fac intotdeauna oamenii mai buni, mai fericiti si mai de ajutor. Ele sunt raze de soare, mancare si medicament pentru suflet.

...Păsările nu mai cântă şi fumoasele-albăstrele,
Dup-o zi de fericire, rămân iaraşi singurele...

Oare florile sunt geloase pe albine ca pot zbura sau albinele sunt geloase pe flori ca pot imparfuma?

O floare este o buruiana educata...

Sunt flori peste tot pentru cine vrea sa le vada...

Iubesc florile. Le-am vazut si fotografiat mult in aceasta primavara. Ca femeie, florile sunt pasiunea mea. Intr-o dimineata racoroasa si insorita eram la plimbare. Cerul brazdat de acele fierbinti ale soarelui lumina intr-o baie albastra tot pamantul. Picaturile de roua se prelingeau pe frunze iar ceata se ridica in zare. Am vazut ciorchinii de flori de nuc si am indreptat obiectivul aparatului spre ele...

Nu trebuie sa te iei niciodata de ce spun florile. Trebuie doar sa le privesti si sa le mirosi.

Debut foto

Desi e-n prag de apus, soarele isi arata puterile asupra campiilor si copacilor inmuguriti, infloriti...

Pustietate...
Satul care nu demult era plin de copii care alergau in sus si in jos... acum e pustiu...

Mister...

Gard viu