Cred ca mai devreme sau mai tarziu, fiecare dintre noi ajunge intr-un punct in care cauta anumite raspunsuri, moment in care mediteaza putin asupra propriei fiinte. Mai cred, de asemenea, ca oricat de pasiv, oricat de ocupat ai fi, meriti sa reflectezi putin asupra ta, asupra deciziilor pe care le iei la fiecare pas, meriti sa te intalnesti macar o data cu tine insuti. Opreste-te putin din rutina ta zilnica, nu esti robot.
Incearca macar o data sa-ti intalnesti sufletul. Intoarce-l pe toate partile si vezi ce gasesti pe acolo... Renunta la intalnirea cu prietenii, la shopping-ul cu fetele, la statul in fata calculatorului ore-n sir, in zadar, si du-te intr-un loc in care te simti tu mai relaxat, mai detasat de lume, lasand deoparte pana si acel telefon mobil care suna mai mereu atunci cand nu e momentul. Ai voie de data asta sa fii egoist, sa faci ceva bun pentru tine.
Consider ca a avea un prieten adevarat este o mare comoara sufleteasca. Asta nu presupune doar a avea o persoana care sa fie mereu acolo atunci cand ai tu nevoie. Cititorule draga, as vrea sa te provoc putin, sa te fac sa cauti cateva raspunsuri legate de prietenie, adevarata prietenie, sau cea pe care tu o consideri ca fiind cea mai frumoasa, mai stransa relatie. Te-ai intrebat vreodata cam cat de bun prieten esti? Care crezi ca este cel mai mare, cel mai bun lucru pe care l-ai facut vreodata pentru cineva? Unde esti de obicei atunci cand un prieten are nevoie macar de o vorba buna? Probabil ca ar trebui sa te intrebi cata nevoie ar trebui sa aiba cineva pentru ca tu sa vrei sa-i intinzi macar un deget. Cat sau cum apreciezi tu fiecare gest care se face pentru tine, oricat de mic ar fi el?
Incearca sa-ti raspunzi acestor intrebari si vezi daca te multumesc raspunsurile pe care ti le dai. In caz contrar, ce crezi ca ar trebui sa faci pentru a echilibra balanta prieteniei? Cu ce ai incepe? Ce ai face in cazul in care realizezi ca e prea tarziu pentru echilibru, ca ai ramas in urma de tot?
Vrea sa va spun ca m-au ajuns si pe mine acele momente in care m-am analizat mai in detaliu. Am ramas dezamagita de mine. O persoana foarte draga mie, merita totul din partea mea, insa eu nu am fost acolo tot timpul. De fapt, mai mereu eram "plecata"... shame on me... Ma bucur insa de faptul ca am realizat la timp acest lucru sa mai pot repara pe unde am stricat.
Bafta si voua in autoanaliza!!!
“ Fotografia este arta de a fura timpului o firimitura de clipa.” - Andreea Trifu
Postări
