Un vis implinit

Ieri noapte am avut un somn linistit... frumos... cu vise frumoase. Unul din ele era oarecum simplu, sec: Ma plimbam efectiv seara prin oras, afara ningea... iar eu faceam poze. Traseul era scurt: De la mine de acasa pana la McDonalds. Bulevardul frumos, luminat, lume putina... liniste in oras... in fine, a fost un vis frumos. Nu era ceva imposibil de indeplinit. Aseara povesteam cuiva despre acest vis, s-a gandit sa mi-l indeplineasca. A fost asa o chestie spontana: "Si daca nu ninge ce are?Iesim?... iesim." Si am iesit. A fost frumos.
A fost mai mult decat in visul meu. La inceput nu a nins, intr-adevar, dar toate celelalte cate le-am primit fara sa fi visat macar, au compensat lipsa fulgilor de nea. A fost o plimbare frumoasa, ce a adus o stare de bine in interiorul meu. O companie minunata. Am stat la un ceai, am impartasit si bune si rele. Am ras, ne-am si agitat, am trecut asa de la o stare la alta dar toate astea au avut un rezultat bun, foarte bun chiar. Pacat ca timpul a trecut cam repede. Vedeti si voi, nu degeaba se zice ca "Ce e frumos trece repede". La plecare, s-a alaturat realitatii si ninsoarea din vis. Primesc replica " Uite, ninge pentru tine!". Sufletul imi crestea, era o stare de nedescris. Imi era dor, dor sa simt fulgii de zapada lipindu-se de fata mea, incurcandu-se in parul meu, sa vorbesc cu cineva care sa ma inteleaga si sa imi zica o vorba buna. Imi era dor sa vad oameni in adevaratul sens al cuvantului, sa gasim puncte comune. Aveam nevoie de asta si iti multumesc!
In fine, cam astea au fost starile, vorbind asa din mare. Nu pot decat sa va doresc si voua sa treceti prin astfel de stari, si ma refer la cele de bine, mai ales acum in preajma sarbatorilor de iarna.
In rest a fost cam rece pentru facut poze, asa ca rezultatele au fost cele de mai jos.

Va urez "Sarbatori fericite" si tot ce e mai bun si mai frumos in sufletele voastre sa iasa la suprafata. Haideti sa fim mai buni si mai iubitori unii cu altii. Sa lasam deoparte toate grijile, sa ne umplem inimile numai de bucurii, lasati spiritul Craciunului sa va cuprinda sufletele!
Sarbatori Frumoase tuturor!

Turnul lui Stefan- Baia Mare

Pamflet politic

Noi vrem pa neamt!

Flamânzi si goi, far-adapost
Într-un guvern - caci nu ne-ai vrut.
Si ne-ai scuipat si ne-ai batut
Si cârpa noi ti-am fost!
Matroz pribeag, adus de vânt,
De ai cu Nuti legamânt,
Sa faci ca ea, loveste-n noi
La tevere, la teve doi
Si fa-ne la Moraru boi;
Fa-ne ciocoi!

Chiar bruma de malai de ieri -
Ciordeala noastra - ne-o apuci,
Partidu' la razboi ni-l duci,
Primarii tu ni-i ceri.
Înjuri, când luam si noi un sfant,
Când mai bagam bugetu-n sant;
Flamânzi, baronii-n drum ne-njur,
Ne-ai confiscat verbul "sa fur".
De toate ne-ar durea în cur,
De-ai vrea un neamt!

Tu ne-ai facut sa ne pupam
Dusmani de ieri, azi iarasi frati.
Îmbratisati si-nversunati,
Sa te-njuram!
Ne tii acum pe toti în lant,
Ne chemi la Cotroceni la dant,
Sa-ti faci tu propriul tau ambit.
Noi nu vrem premier chibit!
Noi vrem pa neamt!


Avem o tara de pradat.
Avem si noi nevoi, poveri,
Avem amante, avem veri
Si bani de dat!
Suntem mai multi ca voi: heraus!
De ce sa dati doar voi din maus
La numarat în primul tur?
De ce jandarmii, care fur,
Sa stea-mprejur?
Îl vrem pa Klaus!

Cât ne mai tii de prosti pe toti?
Cât ne mai fâtâi ca pe oi?
Stai linistit, avem si noi
Stofa de hoti.
E groasa rau, nu fi taran!
Noi vrem un neamt, un muncitor,
Tu ne servesti un croitor
Si ne mai iei peste picior.
Vrem pa german!

Caci nu mai are nici un rost
Si nu putem cersi mereu,
La Zeus si la pedeleu,
Vreo spaga sau vreun post!
Sa nu dea Dumnezeu din cer
Sa vrem noi bani, nu premier!

Român, maghiar, german vom sta
Uniti, si nu ne va pasa,
De procurori, de DNA.
Hristos sa fii, nu vei scapa
Decât ca timonier!

Nu obisnuiesc sa am un astfel de limbaj... mai ales pe blog si imi cer scuze fata de unii, dar dupa ziua de azi, in care am auzit o gramada de tampenii, nu am avut incotro si a trebuit sa postez si asta. De la mai multe comentarii ma abtin.
Zic doar: Romania, trezeste-te!!!!!!

*sursa: http://www.versuri-si-creatii.ro/poezii/p/pamflet-politic-6zusnsh/noi-vrem-pa-neamt-6zusnsh.html

Insomnie

E noapte, ora 1:17 si toata lumea doarme la mine in casa. Eu sunt mai ghinionista de felul meu in privinta asta si nu pot sa dorm :(( probabil si din cauza ca e prea cald. Am mers la geam si l-am deschis putin, dar nu prea mult sa nu inghete Simona (sora mea), desi nu e frig afara. De fapt e rece ca doar vine iarna... adica e gata venita, dar e foarte placut, parca e toamna. Daca nu as sta asa sus, as iesi putin afara sa iau o gura de aer, sa fac o mica plimbare... poate imi revin. De cateva zile sunt cam ciudata... noaptea nu prea pot sa dorm, ziua nici atat. Am incercat diferite metode... stau in pat cu ochii inchisi in speranta ca ma fura si pe mine mos Ene si ma duce intr-o lume a viselor... a viselor frumoase, unde sincer cred ca as prefera sa raman. Nu merge. Ascult muzica in surdina, dar nici asta nu ma ajuta (altadata o facea). Acum mi-am pus un film, sperand ca voi adormi uitandu-ma la el. Filmul s-a terminat, calculatorul s-a oprit, am stat aproximativ o ora cu ochii inchisi incercand sa adorm, dar sunt mai treaza ca niciodata. In mintea mea ruleaza o gramada de ganduri, de idei... Incep sa le pun in practica notand in telefon. Am mai facut asta si pana acum, insa dimineata cand ma trezeam parca "ideile" mele nu sunt la fel de bune si de "proaspete" precum seara. Asa ca imi asum tot riscul de a pierde si putinele ore cate mi-au mai ramas din noaptea asta stand treaza efectiv si postand pe blog ce-mi trece acum prin minte.
Acum, spre exemplu, ma simt ca si cum as fi pe o straduta (poteca) veche si la un moment dat ajung sa ma intersectez cu un alt drum. Ajung in mijlocul intersectiei si efectiv nu stiu in ce directie sa merg. Ciudat... strada de pe care vin e cu sens unic, deci nu pot sa intorc... si nici nu cred ca vreau. Eventual pot sa merg cu spatele, dar totusi nu pot. (asa cum nu te poti intoarce nici in trecut). Imi ramane deci sa inaintez. Ok, dar incotro? Daca merg inainte, merg practic pe acelasi drum, aceeasi rutina, aceeasi monotonie... cu care sunt deja obisnuita. Daca o iau pe cealalta straduta, nu stiu ce ma asteapta... alt viitor, alti oameni, alte perspective, surprize care pot fi placute si neplacute. Aceasta straduta este momentan in lucru, deci ar trebui sa astept pana se termina lucrarile. Nu pot sta in mijlocul intersectiei si sa nu fac nimic. Trebuie sa ma incadrez pe o banda si sa inaintez. Dar ce ma fac? Sunt complet dezorientata. Nu am la mine o harta, un ghid nici atat. Ce sa fac?

Ce e asta?

In sfarsit o zi frumoasa. A trecut mult timp de cand nu am mai vazut soarele stralucind pe cerul senin. Imi era dor...
Ceea ce eu nu inteleg, este de ce starea mea interioasa nu s-a imbunatatit deloc. Nimic nu ma mai face fericita. Ma uit in jur si vad doar fiinte umblatoare, oameni fara suflet care trec nepasatori pe strada sau cu gandul la propriile lor probleme.
Unde sunt oamenii de altadata? Romanii cu suflete calde mai ales in aceasta perioada a anului, cand cu totii ar trebui sa fim mai buni, mai darnici, mai binevoitori. Acum, odata cu aceasta "criza financiara" au crescut si preturile la tandrete, afectiune, la zambete. Nimeni nu mai face gesturi gratuite, nu mai daruieste un simplu "Buna!" . Toti asteapta sa primeasca, dar nimeni nu se oboseste sa daruiasca in primul rand.
Sunt profund dezamagita de ceea ce vad in jurul meu, de fiinte purtatoare de haine ce trec fandosite pe strada. E o stare ce se exprima greu. Cel putin, mie una imi vine greu sa ma exprim, sa exprim exact ceea ce simt si totodata ceea ce vad.
Ieri, am iesit la o plimbarica, o hoinareala prin magazine. Pe strada nu mai vezi copii mergand de mana cu parintii, acum ii vezi umbland in gasca (o fi la moda) , cat or fi ei de mici. Ceea ce m-a surprins si in acelasi timp m-a socat enorm a fost sa vad o gasca de vreo 5 copilasi, cred ca erau cam prin clasa a II-a ( maxim) , care se bateau si se injurau in plina strada. Si nu erau orice fel de injuraturi. Erau de-a dreptul scarbosi. Foloseau niste expresii care nici prin minte nu ti-ar trece sa le auzi nici la un om in toata firea, daramite de la un pustan de 8-9 ani.
Mergand mai departe, vad intr-adevar o familie. O familie moderna as zice, dar " moderna" nu in sensul pe care il cunoastem cu totii. Poate totusi, cuvantul corect ar fi fost degradata. Mama era tinerica, cocheta, eleganta, iar tatal binenteles nu se putea lasa mai prejos. Trebuia sa fie si el gelat si parfumat, pensat, bine imbracat si cu un mers de cocalar. Intre cei doi se pastra o anumita distanta, el uitandu-se dupa fetitele ce tocmai ieseau de la liceu. Nu as fi zis ca erau o familie daca nu o auzeam pe mama ca il atentiona asupra copilului de aproximativ 5-6 ani care era cu mult inaintea lor cu un telefon in mana, ascultand muzica si care urma sa treaca strada neasigurandu-se.
Ei bine, unde sunt valorile familiei aici? Unde e educatia pe care parintii o acorda copilului? Unde sunt grija, afectiunea si toate cele? Oameni buni, incotro ne indreptam?
Devenim incet, incet niste roboti, oameni fara suflet, fara sentimente... DEZASTRU!!!

Petec de pamant

Corcoduse

Flori de castane

Singurul lucru care ma incanta de " Sarbatoarea Castanelor"

Abstract

Portretul omului de la tara

Intr-o scurta si binemeritata pauza dupa cateva ore de coasa...

Shooting in fan

Ghici ghicitoare ce-i?

Ia sa vad care dintre voi isi da seama ce reprezinta urmatoarele imagini?

An angry sky- A strange life

Candva, aici, acest loc era senin. Soarele domnea in Imparatia sa fara ca vreun norisor indraznet sa incerce sa ii incalce “teritoriul” . Insa au aparut aceste multimi de nori care parca au pornit in distrugerea marelui Imperiu. Totul s-a intamplat foarte repede. Norii au invadat cerul, iar ploaia nu a incetat sa apara. Exact ca in viata noastra, a unora sa zicem: azi te simti extrem de fericit, incat nu pui la indoiala nici un cuvant care ti se zice si nu ai nici macar cea mai vaga idee despre ce urmeaza sa se intample. Iar de dimineata de cand deschizi ochii vin “ norii” si “ploaia” si poate abia atunci realizezi ca nu trebuia sa te increzi in vorbele celor din jur, sau in voia inimii, ci doar in sfatul “meteorologului” din subconstientul tau. Totul este foarte ciudat, foarte confuz si acum imi vine oarecum greu sa mai exprim ce simt. Oricum am incredere ca cineva acolo sus ma iubeste, si asa cum dupa vreme rea vine vreme buna, asa si dupa fiecare intamplare neplacuta va veni si una placuta!

Crini

Loneliness

Together always and forever

Romantic candle

Capsunici si capsunele

Copilarie, lume de vis si fantezie

Apus de soare

Apus de soare sangeriu,
Atat imi amintesc;
Atunci te-am intalnit pe tine
Si-am inceput sa te iubesc.

Credeam ca nimeni, niciodata,
Nu va putea sa ne desparta,
Dar visele mi le-ai furat
Si juramantul l-ai tradat.

Si am jurat c-atat cat voi trai
Eu nu voi mai iubi,
Dar te-ai intors in viata mea
Si mi-ai ranit inca o data inima.

Azi te privesc ca un strain,
Azi viata mea nu mai e chin.
Soarele spre asfintit coboara,
M-am desparţit de tine pentru ultima oara



Apune vechiul soare iarasi
Si-n razele lui fierbinti
Fericirea o alta cale are
O cale spre apus.

Apus de soare minunat
Ce frumusete fara trai
Sa sorb din raza lui fierbinte
Nectarul infierbantat.

Zambesc si zambetul mi-e ruga
Ratacesc in vise pustii
La apus de soare invii
Iubirea ce-a invechit.



Si uite asa a apus soarele pe strada mea...