Corina Oniga Photography

Dor si doare

2011-09-30T08:54:00.000-07:00

28 octombrie 2009, o zi racoroasa de toamna tarzie. Noi, 10 oameni, asteptam cu sufletul la gura venirea acasa a celui ce avea sa fie pentru aproape 2 ani, mezinul familiei, Mihaita, asa il alintam noi.

Telefoane, pregatiri, suspans, intrebari de genul: "Oare cum o arata? Cat este de mic? O fi cuminte?"... emotiile, toate sunt la interval. Alaturi de noi, patutul, hainutele, jucariile, sticlutele cu biberoane, toate il asteapta cu mult drag si nerabdare.

Odata ajunsi acasa, au avut parte de o primirefoarte calduroasa. Era ca un star. Toate privirile erau atintite asupra lui. Era atat de mic, incat iti era teama sa-l iei in brate ca nu cumva sa nu ti se strecoare printre degete. Era tare firav. O mare minune mica :) Eu am fost norocoasa, prima care l-a luat in brate, exceptand-o pe mama.

De atunci, au urmat vreo trei luni ceva mai chinuitoare, pentru toti. Incordate pentru el, si obositoare pentru mama, care ii veghea in fiecare noapte somnul, acele luni au trecut foarte repede. Era totusi un chin frumos. Dulcele chin maternal. Sub ochii nostri, ai tuturor, crestea in fiecare zi. Era ceva incredibil. Cu fiecare zi ce trecea, era tot mai mare, trasaturile fetei deveneau tot mai clare. Se facea tot mai frumos, mai dragalas.

Incepuse treptat sa stea in fundic, iar pe urma, foarte foarte repede, sa stea in picioare. Era sprinten voinicul meu. A renuntat rapid la bratele noastre. Inainte de implinirea varstei de un an, era deja pe picioarele lui. Pe 31 octombrie 2010, avea sa devina finutul meu. Incet, dar sigur, a inceput sa vorbeasca, pe limba lui ce-i drept, iar acum repeta tot ce-i spui cu aproape aceiasi exactitate. Intelege foarte bine tot ce-i transmiti. Acum are propriile initiative, cum ar fi :sa se dea dos din patut singur, imediat ce se trezeste sau inainte sa adoarma.

Poate ca acum nu stie semnificatia cuvantului "dor", dar simte dorul la fel ca noi toti. Bucuria cu care ma intampina de cate ori intram in casa (indiferent ca veneam de la munca, dupa 9 ore, sau de la magazin. dupa 10 minute) i se citea foarte limpede pe chipul sau angelic.

Astazi i s-a decis soarta. Defapt oricum ii era decisa, doar ca azi a plecat departe de noi, cei care l-am primit cu bratele deschise la externarea lui din maternitate. A plecat la o alta familie. cei care de acum inainte ii vor oferi sprijinul in orice situatie.

Pe de-o parte ma bucur ca a trebuit sa ma aflu la munca in aceasta zi. Nu-mi doream sa-l vad plecand si nici pe parintii mei intristati de despartire. Insa pe de alta parte as fi vrut sa mai primesc inca o pupa dulce dulce si apasata de la el. As fi vrut sa se mai chinuie o data sa ma cuprinda in bratelel lui, iar eu sa ma prefac ca ma doboara cu forta lui.

Imi va fi dor de zambetul lui larg cu dintisorii aia mici si albi, care parca nu erau adevarati. Imi va fi dor de galagia cu care ma trezea dimineata, la mine (ora 10-11, cand el se juca prin casa si canta si pornea jucariile sonore). Imi va fi dor sa ne jucam de-a avionul, de-a calultul, sa-i aud rasul colorat. Imi va fi dor chiar si sa-l cert atunci cand va gresi. Dor ca a plecat!!! :(

Provocare

2011-06-20T10:36:00.001-07:00

Cred ca mai devreme sau mai tarziu, fiecare dintre noi ajunge intr-un punct in care cauta anumite raspunsuri, moment in care mediteaza putin asupra propriei fiinte. Mai cred de asemenea ca oricat de pasiv, oricat de ocupat ai fi, meriti sa reflectezi putin asupra ta, asupra deciziilor pe care le iei la fiecare pas, meriti sa te intalnesti macar o data cu tine insuti. Opreste-te oleaca din rutina ta zilnica, nu esti robot.

Incearca macar o data sa-ti intalnesti sufletul. Intoarce-l pe toate partile si vezi ce gasesti pe acolo... Renunta la intalnirea cu prietenii, la shopping-ul cu fetele, la statul in fata calculatorului ore-n sir in zadar, si du-te intr-un loc in care te simti tu mai relaxat, mai detasat de lume, lasand deoparte pana si acel telefon mobil care suna mai mereu atunci cand nu e momentul. Ai voie de data asta sa fii egoist, sa faci ceva bun pentru tine.

Consider ca a avea un prieten adevarat este o mare comoara sufleteasca. Asta nu presupune doar a avea o persoana care sa fie mereu acolo atunci cand ai tu nevoie. Cititorule draga, as vrea sa te provoc putin, sa te fac sa cauti cateva raspunsuri legate de prietenie, adevarata prietenie, sau cea pe care tu o consideri ca fiind cea mai frumoasa, mai stransa relatie. Te-ai intrebat vreodata cam cat de bun prieten esti? Care crezi ca este cel mai mare, cel mai bun lucru pe care l-ai facut vreodata pentru cineva? Unde esti de obicei atunci cand un prieten are nevoie macar de o vorba buna? Probabil ca ar trebui sa te intreb cat de mare nevoie ar trebui sa aiba cineva pentru ca tu sa vrei sa-i intinzi macar un deget. Cat sau cum apreciezi tu fiecare gest care se face pentru tine, oricat de mic ar fi el?

Incearca sa-ti raspunzi acestor intrebari si vezi daca te multumesc raspunsurile pe care ti le dai. In caz contrar, ce crezi ca ar trebui sa faci pentru a echilibra balanta prieteniei? Cu ce ai incepe? Ce ai face in cazul in care realizezi ca e prea tarziu pentru echilibru, ca ai ramas in urma de tot?

Vrea sa va spun ca m-au ajuns si pe mine acele momente in care m-am analizat mai in detaliu. Am ramas dezamagita de mine. O persoana foarte foarte draga mie, merita totul din partea mea, insa eu nu am fost acolo tot timpul. Defapt, mai mereu eram "plecata"... shame on me... Ma bucur insa de faptul ca am realizat la timp acest lucru sa mai pot repara pe unde am stricat.

Bafta si voua in autoanaliza!!!

Ioana & Dani

2011-06-03T12:14:00.000-07:00

Ioana Si Danu from Corina Oniga on Vimeo.

Animal portraits

2011-04-24T16:28:00.000-07:00

Renasterea

2011-04-17T14:38:00.000-07:00

Stiu ca am absentat cam mult. Nu este tocmai o imagine, dar daca doriti, va puteti lasa imaginatia sa zburde, astfel incat sa compuna un film cu happy end. Imaginati-va ca sunteti cei mai buni regizori.

Stiu si ca v-am obisnuit mai mult cu pozele mele decat cu gandurile mele, dar acum din lipsa de material si dorinta de exprimare as vrea sa va impartasesc cateva din gandurile si starile mele. Sunt ferm sigura ca n-am sa spun nimic nou. Cu siguranta au mai fost si altii in situatia mea, si-au pus aceleasi intrebari si au gasit aproximativ aceleasi raspunsuri. Ce vreau eu, e sa stie acei oameni care au poposit candva asupra propriilor ganduri, ca ma alatur si eu in aceasta aventura, ca si eu caut raspunsuri la anumite intrebari existentiale, mai mult sau mai putin.

Incerc de cateva zile sa-mi raspund la anumite intrebari, cum ar fi: De ce ne multumim cu ceea ce primim de-a gata? Am simtit de putin timp ca incep sa ma plafonez, ca nu trebuie sa fac nimic mai mult pentru rezultate mai mari… ca e bine si asa... obtin rezultate mari cu putin efort si treaba e gata. Parca nimic nu ma motiva. In concluzie, daca se poate si asa, de ce nu? De ce sa fac mai mult? Pentru ce? Gresit. Pentru ce? In primul rand pentru mine. Pentru linistea mea. Pentru faptul ca eu sunt o luptatoare, ca eu mereu vreau mai mult, iar in al doilea rand, pentru a demonstra si celorlalti ca daca vrei sa ai ceva, trebuie sa lupti, mai mult sau mai putin. Stand cu mainile-n san, nimic nu primesti. Sau poate primesti, dar nu pentru mult timp si vine vremea cand va trebui sa recuperezi si zilele, lunile sau anii in care doar asteptai sa se intample ceva.

De ce preferam sa ne atasam de primul venit in cale, in loc sa cautam oamenii de calitate care chiar merita/ meritam sa ne stea alaturi? Ajunsa intr-un moment al vietii mele, un punct in care am cunoscut oameni noi, sau cel putin credeam ca-i cunosc, am incercat sa-mi fac noi prieteni, sa-mi alatur in aceasta “calatorie” numita viata, noi tovarasi de drum. Probabil din prea multa dorinta sau din lipsa de suflete din jurul meu m-am atasat de marea majoritate. In timp insa, am realizat ca totul e exact invers: persoanele pe care le-am privit cu un oarecare dispret poate pentru felul in care ma priveau sau pentru o impresie mai proasta pe care mi-au lasat-o la inceput, cum ca ar fi false, “goale”, ”sterse”... s-au dovedit a fi mai profunde, mai intelegatoare, mai ascultatoare si mult mai umane decat ceilalti pe care mi credeam mai apropiati. Totul a luat o cu totul alta intorsatura. Astfel incat pe moment am ramas putin miscata, ametita... bulversata. Dar mi-a trecut putin, astfel incat sa pot judeca totul cu “partile racorite ale corpului meu”. Incerc sa privesc totul in detaliu, sa iau fiecare cuvant sau gest ca pe un lucru absolut firesc si sa incep sa cunosc fiecare fiinta incepand din interiorul ei, lasand deoparte aparentele. Privind astfel, am realizat ca prea putini oameni arata ceea ce sunt ei defapt. Regretul mare e atunci cand un om bun, cu suflet mare afiseaza o masca de om dur, omul comun, preocupat doar de propria persoana, pentru care nimic nu conteaza mai mult decat sinele. Oameni buni, iesiti din turma! Lasati-va sufletele sa straluceasca! Lasati-va descoperiti!

De ce ne resemnam la gandul ca toti oamenii sunt la fel, ca nu se mai poate face nimic in lumea asta? Fiecare om are ceva deosebit atat in interior, cat si in exterior evident. De lucrul asta n-ar trebui sa ne indoim nici o clipa. Si oricum cred ca nu e un lucru nou ce v-am spus adineaori. N-ai nevoie de multa inteligenta sa iti dai seama. Trebuie doar sa cautam “sclipirea” din sufletul fiecaruia sau din ochi, ca doar ei sunt oglinda sufletului. Nimic nu este mai adevarat decat vorba aceasta. Insa cel mai frumos lucru pe care il poti realiza, poposind si cautand raspunsul la intrebarea “Cine sunt cei din jurul meu?”, este sa iti dai seama cat de bogat te poate face un prieten adevarat, un om care chiar si departe fiind, el este totusi foarte aproape si te tine de mana mereu. Eu una, am realizat ca fara acesti oameni de calitate, despre care va vorbeam, nu pot face nimic. Sunt complet neputincioasa. Am nevoie de sustinerea lor. Am nevoie sa ma incurajeze mereu. Am realizat ca traiesc prin ei si imi pare rau ca nu pot sa zic ca si “pentru ei”. Sunt slaba si asta e adevarul! Oricat as face eu pe viteaza, nu-mi iese mereu. Cu aceasta ocazie tin sa le si multumesc din suflet pentru fiecare clipa in care mi-au fost alaturi si pentru fiecare cuvant pe care mi l-au spus. De asemenea vreau sa le cer iertare pentru fiecare moment egoist in care i-as fi putut ajuta la randul meu, dar prea preocupata fiind de propriile-mi probleme n-am reusit sa o fac.

De ce suntem atat de ignoranti cu noi insine, in primul rand? De ce, fiind intr-o situatie “mizera” ne complacem si nu incercam macar sa schimbam ceva ? Adevarul este ca traim intr-o lume atat de superficiala, atat de ignoranta, incat nici nu mai sti cum ar trebui sa actionezi... sa te lasi tarat in multime, unde fiecare trage pentru el si isi urmareste propriile interese... sau sa incerci cumva sa te ridici la suprafata si daca poti sa mai tragi dupa tine pe cate unul, astfel incat sa salvezi turma de oite flamande dupa bani, faima si alte lucruri materiale? Haideti va rog, ca macar acum in preajma sarbatorilor sa apreciem mai mult lucrurile mici, mai putin vizibile cu ochiul liber. Dechideti ochii sufletului. Tratati-va sufletul si veti vedea ca si fizic va veti simti mai bine, mai impliniti. Incepeti prin a face schimbari. Incepeti prin a schimba lucrurile mici din viata voastra, cum ar fi “De azi il salut si pe batranelul care plimba zilnic cainele pe strada mea.” E o schimbare. O dovada ca se poate si altfel. Merita incercat. Si incet incet sa facem schimbari mai mari. Chiar daca nu reusim sa facem lumea mai buna, dar macar ii dam o masca mai noua care usor, se va mula dupa ea.

Curaj dragii mei, se poate!

Doc Walker - If I Fall

2010-04-15T02:43:00.000-07:00

Cum ar putea sa nu-ti placa? ... o ador....

Monumentul ostasului roman

2010-02-17T10:36:00.001-08:00

Dor

2010-02-06T04:39:00.001-08:00

Sufletel

2010-01-24T12:32:00.000-08:00

Va fac cunostinta cu Mihaita, bucuria familiei mele. Cel mai tanar model cu care am lucrat pana in momentul de fata, avand doar 2 luni.

Mereu aduce zambetele pe buzele tuturor!

Ramase...

2010-01-19T00:50:00.000-08:00

Am surprins in urmatoarele cadre, cateva obiecte ce au apartinut detinutilor... eroilor nostri, cei care au luptat pentru libertatea noastra de azi, pentru noi, pentru tara...

"Geanta de voiaj folosita de Iuliu Maniu in calatoriile din tara si din strainatate"

Aceasta motocicleta a fost fabricata de acei detinuti...

Paturile in care acestia "s-au odihnit"...

Memorialul Durerii

2010-01-10T08:05:00.000-08:00

Ce inseamna chin si groaza pentru noi? O saptamana izolati intr-un colt de tara fara semnal la telefonul mobil? O zi fara acces la Internet si deja ne simtim rupti de lume? Un weekend fara suficienti bani de buzunar pentru a lua cu asalt cluburile cele mai in voga? Sau poate o cearta cu parintii in urma carora ramanem fara bani de benzina la masina… la masina aia pe care am primit-o la 18 ani si pe care suntem ferm convinsi ca o meritam si ca ni se cuvinea de drept, fara minimum de efort.
Ce insemna chin si groaza cu decenii in urma, pentru cei inchisi in inchisorile comuniste? Nu stiu… Le putem vizita astazi pe cateva din ele. Avem “sansa” de a vedea ce puteau scotoci mintile umane, cat erau de inventive cand venea vorba de metode de tortura. “Memorialul Durerii” din Sighet e unul din locurile in care putem vedea ce inseamna sa devii din om – neom. Noi putem vedea, putem citi marturii, ei au TRAIT.

Pentru ei timpul nu curgea in ore sau zile, nici macar in minute, timpul se masura secunda cu secunda. Nu-mi pot imagina unde au gasit puterea cei incarcerati in astfel de lacase ale dezumanizarii sa continue sa creada, sa scrie, sa se roage. Cred ca in disperarea aceea care te goleste de tot ce e lumesc si te umple doar de Dumnezeu cand ai mai mare nevoie, altfel nu era chip sa rezisti acolo, sa treci peste chinurile fizice la care erai supus in mod constant, sa incetezi sa fii om si sa fii vazut ca un teren de experiente pentru a determina pragurile dintre viata si moarte ale corpului, pragurile dintre fiinta si nefiinta ale sufletului.

Poate pentru ei durerea fizica venea ca o izbavire, nu marea suferintele, ci lua gandul de la ele. Sfasierile trupului le faceau uitate pe cele ale inimii si ale mintii. Ce furtuni de spaime se starnesc in tine cand vezi limpede ca nu mai ai nici o sansa sa scapi, cand te simti strivit de zadarnicia oricarui gand si esti convins ca te asteapta moartea? Si nu orice moarte, una dincolo de cele mai cumplite scenarii.

Despre cum s-a suferit nu pare sa pese. Suntem prea ocupati cu bunastarea noastra, uitam ca ei au fost oamenii care au schimbat ceva, ei nu s-au dezis de credintele si principiile lor, ei au stat drepti in fata asupritorilor, daca nu cu trupurile, sigur cu sufletele. Intelectuali sau oameni de rand, ei sunt oamenii pt care trebuie sa-i omagiam, ei erau elitele vanate pentru exterminare si ei sunt cei care inca ne dau o lectie: nu te lepezi de Romania pe care o ai in sange. Nu te lepezi nici macar atunci cand esti strivit pana la acel punct de unde simti ca nu mai exista intoarcere si nici sentimente omenesti, nu te lepezi nici macar atunci cand traiesti lucruri din care simti ca nu-ti vei mai reveni nici daca ai trai mii de ani. Ei nu au tradat si nu s-au tradat chiar daca au fost storsi de tot, distrusi fizic si psihic, ei au ramas credinciosi ideii de Romania pe care o pastrau in suflet.

Noi nu putem face decat sa incercam sa cunoastem pe ce jertfe si cu ce sacrificii a fost construita Romania de astazi. Macar atat le datoram! Virgil Ieruca, unul din cei care au scris despre fenomenele reeducarii din inchisorile comuniste, a dat unul din cele mai arzatoare indemnuri post-comuniste:“… eu afirm ca nu exista limita in timp, ca trebuie mereu repetat acelasi lucru, ca trebuie readuse la suprafata toate nenorocirile suferite si toate lacrmile varsate, pentru a-i face pe oameni sa inteleaga cauzele celor intamplate si ale celor ce se mai intampla inca…”

* text: Felicia Morar

In tara lui mura-n gura

2010-01-03T03:47:00.000-08:00

In tara lui Mura-n Gura,
totu-mi este pe masura.
Cand ma scol de dimineata,
Nu la sapte, ci la zece,
Vine-o tava cu dulceata
Si-un pahar cu apa rece.
Si dulceata zice: ia-ma!
Si paharul zice: bea-ma
Ia-ma!Bea-ma!
Usor de zis!
Insa gura s-o deschizi,
Nu-i deloc asa usor!
-Ajutor! Ajutor!
Lingurita, grijulie,
Imi deschide gura mie.
Ei, asa mai merge, zic,
Daca ma ajuti un pic!

Dar e timpul sa fac baie!
Apa intra in odaie
Cu volanele-i albastre.
- Ne-adresam domniei voastre!
- Cum doriti sa fiti spalat?
Uite-asa, culcat in pat!
Cum doriti sa fiti laut?
Uite-asa, in asternut!
Iar, acum prosopul cel pufos
Se inclina, moale, pana jos
-Eu sa va frec as vrea , pe spate
-Nu, vai de mine, nu se poate!
Intreaba-te si intreaba-ma
Cum pot sa ies din plapuma?
Afara-i frig, in pat e cald
La urma urmei nu ma scald!

In tara lui Mura-n Gura,
Casti o gura cat o sura,
Si indata-ti pica-n ea,
Tot ce vrei si tot ce ai vrea!
Sarmalute-n foi de vita,
Supa calda, tocanita,
Cozonac, compot, halvita
Carnaciori si ciulama,
Muraturi, etc.

Am mancat, de m-am umflat
Nu-i nimic, o macara, iata ca pe sus ma ia
Si m-aseaza dupa plac,
Colo-n umbra-ntr-un hamac.
Huta-huta, ce sa zic,
Bine-i cand nu faci nimic.
Lectiile stau pe masa,
Dar de lectii nici nu-mi pasa.
Stau si motai in hamac,
Ele singure se fac.
-Draga aritmetica, nu stiu ce te-mpiedica
Sa rezolvi vreo trei probleme!
Eu de fleacuri nu am vreme!
Draga mea gramatica,
Nu fi antipatica!
Nu fi zau, nesuferita!
Si transcrie intr-o clipita
Exercitiile mele!
vezi ca eu n-am timp de ele!
Hai, draga mea istorie,
N-am chef sa am memorie!
Tine minte tu mai bine,
Cine s-a luptat cu cine,
In ce an si-n care loc!
Eu sa-nvat nu am timp deloc!

In tara lui Mura-n Gura,
Am prieteni pe masura!
Vreti sa vi-i prezint cumva?
S-a facut! Poftiti incoa!
Asta-i Puiu-prinde-muste,
Asta-i Lica-vreau-galuste.
Asta-i Mita-straba-nas
Asta-i Duta-mielul-gras
Asta-i Sanda-somn in gene
Si-asta-s eu: burduf de lene.

toata-toata ziulica,
ati vazut? nu fac nimica.
si programul se incarca.
astfel, nu e de mirare,
ca ceva ma-mbie parca
si ma trage la culcare.
Ah! imi este somn de pic!
si-apoi, prea mult am vorbit cu voi!
cand vorbesc mai multisor
obosesc ingrozitor!
in tara lui Mura-n Gura
somnul repede te fura!
nici n-ai timp sa spui la luna
...Noapte buna!...

* Nina Cassian

Un vis implinit

2009-12-20T11:33:00.000-08:00

Ieri noapte am avut un somn linistit... frumos... cu vise frumoase. Unul din ele era oarecum simplu, sec: Ma plimbam efectiv seara prin oras, afara ningea... iar eu faceam poze. Traseul era scurt: De la mine de acasa pana la McDonalds. Bulevardul frumos, luminat, lume putina... liniste in oras... in fine, a fost un vis frumos. Nu era ceva imposibil de indeplinit. Aseara povesteam cuiva despre acest vis, s-a gandit sa mi-l indeplineasca. A fost asa o chestie spontana: "Si daca nu ninge ce are?Iesim?... iesim." Si am iesit. A fost frumos.
A fost mai mult decat in visul meu. La inceput nu a nins, intr-adevar, dar toate celelalte cate le-am primit fara sa fi visat macar, au compensat lipsa fulgilor de nea. A fost o plimbare frumoasa, ce a adus o stare de bine in interiorul meu. O companie minunata. Am stat la un ceai, am impartasit si bune si rele. Am ras, ne-am si agitat, am trecut asa de la o stare la alta dar toate astea au avut un rezultat bun, foarte bun chiar. Pacat ca timpul a trecut cam repede. Vedeti si voi, nu degeaba se zice ca "Ce e frumos trece repede". La plecare, s-a alaturat realitatii si ninsoarea din vis. Primesc replica " Uite, ninge pentru tine!". Sufletul imi crestea, era o stare de nedescris. Imi era dor, dor sa simt fulgii de zapada lipindu-se de fata mea, incurcandu-se in parul meu, sa vorbesc cu cineva care sa ma inteleaga si sa imi zica o vorba buna. Imi era dor sa vad oameni in adevaratul sens al cuvantului, sa gasim puncte comune. Aveam nevoie de asta si iti multumesc!
In fine, cam astea au fost starile, vorbind asa din mare. Nu pot decat sa va doresc si voua sa treceti prin astfel de stari, si ma refer la cele de bine, mai ales acum in preajma sarbatorilor de iarna.
In rest a fost cam rece pentru facut poze, dar totusi... a iesit ceva ceva.

Va urez "Sarbatori fericite" si tot ce e mai bun si mai frumos in sufletele voastre sa iasa la suprafata. Haideti sa fim mai buni si mai iubitori unii cu altii. Sa lasam deoparte toate grijile, sa ne umplem inimile numai de bucurii, lasati spiritul Craciunului sa va cuprinda sufletele!
Sarbatori Frumoase tuturor!

Turnul lui Stefan- Baia Mare

2009-12-08T06:07:00.000-08:00

Pamflet politic

2009-12-08T02:15:00.000-08:00

Noi vrem pa neamt!

Flamânzi si goi, far-adapost
Într-un guvern - caci nu ne-ai vrut.
Si ne-ai scuipat si ne-ai batut
Si cârpa noi ti-am fost!
Matroz pribeag, adus de vânt,
De ai cu Nuti legamânt,
Sa faci ca ea, loveste-n noi
La tevere, la teve doi
Si fa-ne la Moraru boi;
Fa-ne ciocoi!

Chiar bruma de malai de ieri -
Ciordeala noastra - ne-o apuci,
Partidu' la razboi ni-l duci,
Primarii tu ni-i ceri.
Înjuri, când luam si noi un sfant,
Când mai bagam bugetu-n sant;
Flamânzi, baronii-n drum ne-njur,
Ne-ai confiscat verbul "sa fur".
De toate ne-ar durea în cur,
De-ai vrea un neamt!

Tu ne-ai facut sa ne pupam
Dusmani de ieri, azi iarasi frati.
Îmbratisati si-nversunati,
Sa te-njuram!
Ne tii acum pe toti în lant,
Ne chemi la Cotroceni la dant,
Sa-ti faci tu propriul tau ambit.
Noi nu vrem premier chibit!
Noi vrem pa neamt!

Avem o tara de pradat.
Avem si noi nevoi, poveri,
Avem amante, avem veri
Si bani de dat!
Suntem mai multi ca voi: heraus!
De ce sa dati doar voi din maus
La numarat în primul tur?
De ce jandarmii, care fur,
Sa stea-mprejur?
Îl vrem pa Klaus!

Cât ne mai tii de prosti pe toti?
Cât ne mai fâtâi ca pe oi?
Stai linistit, avem si noi
Stofa de hoti.
E groasa rau, nu fi taran!
Noi vrem un neamt, un muncitor,
Tu ne servesti un croitor
Si ne mai iei peste picior.
Vrem pa german!

Caci nu mai are nici un rost
Si nu putem cersi mereu,
La Zeus si la pedeleu,
Vreo spaga sau vreun post!
Sa nu dea Dumnezeu din cer
Sa vrem noi bani, nu premier!

Român, maghiar, german vom sta
Uniti, si nu ne va pasa,
De procurori, de DNA.
Hristos sa fii, nu vei scapa
Decât ca timonier!

Nu obisnuiesc sa am un astfel de limbaj... mai ales pe blog si imi cer scuze fata de unii, dar dupa ziua de azi, in care am auzit o gramada de tampenii, nu am avut incotro si a trebuit sa postez si asta. De la mai multe comentarii ma abtin.
Zic doar: Romania, trezeste-te!!!!!!

*sursa: http://www.versuri-si-creatii.ro/poezii/p/pamflet-politic-6zusnsh/noi-vrem-pa-neamt-6zusnsh.html

Insomnie

2009-11-29T01:48:00.000-08:00

E noapte, ora 1:17 si toata lumea doarme la mine in casa. Eu sunt mai ghinionista de felul meu in privinta asta si nu pot sa dorm :(( probabil si din cauza ca e prea cald. Am mers la geam si l-am deschis putin, dar nu prea mult sa nu inghete Simona (sora mea) de frig, desi nu e frig afara. De fapt e rece ca doar vine iarna... adica e gata venita, dar e foarte placut, parca e toamna. Daca nu as sta asa sus, as iesi putin afara sa iau o gura de aer, sa fac o mica plimbare... poate imi revin. De cateva zile sunt cam ciudata... noaptea nu prea pot sa dorm, ziua nici atat. Am incercat diferite metode... stau in pat cu ochii inchisi in speranta ca ma fura si pe mine mos Ene si ma duce intr-o lume a viselor... a viselor frumoase, unde sincer cred ca as prefera sa raman... nu merge :( ... ascult muzica in surdina, dar nici asta nu ma ajuta (altadata o facea) ... Acum mi-am pus un film, sperand ca voi adormi uitandu-ma la el. Filmul s-a terminat, calculatorul s-a oprit, am stat aproximativ o ora cu ochii inchisi incercand sa adorm, dar sunt mai treaza ca niciodata. In mintea mea ruleaza o gramada de ganduri, de idei... Incep sa le pun in practica notand in telefon. Am mai facut asta si pana acum, insa dimineata cand ma trezeam parca "ideile" mele nu sunt la fel de bune si de "proaspete" precum seara. Asa ca imi asum tot riscul de a pierde si putinele ore cate mi-au mai ramas din noaptea asta stand treaza efectiv si postand pe blog ce-mi trece acum prin minte.
Acum, spre exemplu, ma simt ca si cum as fi pe o straduta (poteca) veche si la un moment dat ajung sa ma intersectez cu un alt drum. Ajung in mijlocul intersectiei si efectiv nu stiu in ce directie sa merg. Ciudat... strada de pe care vin e cu sens unic, deci nu pot sa intorc... si nici nu cred ca vreau. Eventual pot sa merg cu spatele, dar totusi nu pot. (asa cum nu te poti intoarce nici in trecut) . Imi ramane deci sa inaintez. Ok, dar incotro? Daca merg inainte, merg practic pe acelasi drum, aceeasi rutina, aceeasi monotonie... cu care practic sunt deja obisnuita. Daca o iau pe cealalta straduta, nu stiu ce ma asteapta... alt viitor, alti oameni, alte perspective, surprize care pot fi placute si neplacute. Aceasta straduta este momentan in lucru, deci ar trebui sa astept pana se termina lucrarile. Nu pot sta in mijlocul intersectiei si sa nu fac nimic. Trebuie sa ma incadrez pe o banda si sa inaintez. Dar ce ma fac? Sunt complet dezorientata. Nu am la mine o harta, un ghid nici atat. Ce pot sa fac? Ce sa fac? Recunosc ca mi-e putin frica de ce ma asteapta pe calea cea noua. Mi-e frica sa o iau de la capat tocmai din cauza experientelor ghinioniste ce le-am avut pana acum. As vrea un sfat daca se poate. Multumesc!

Ce e asta?

2009-11-21T02:24:00.000-08:00

In sfarsit o zi frumoasa. A trecut mult timp de cand nu am mai vazut soarele stralucind pe cerul senin. Imi era dor...
Ceea ce eu nu inteleg, este de ce starea mea interioasa nu s-a imbunatatit deloc. Nimic nu ma mai face fericita. Ma uit in jur si vad doar fiinte umblatoare, oameni fara suflet care trec nepasatori pe strada sau cu gandul la propriile lor probleme.
Unde sunt oamenii de altadata? Romanii cu suflete calde mai ales in aceasta perioada a anului, cand cu totii ar trebui sa fim mai buni, mai darnici, mai binevoitori. Acum, odata cu aceasta "criza financiara" au crescut si preturile la tandrete, afectiune, la zambete. Nimeni nu mai face gesturi gratuite, nu mai daruieste un simplu "Buna!" . Toti asteapta sa primeasca, dar nimeni nu se oboseste sa daruiasca in primul rand.
Sunt profund dezamagita de ceea ce vad in jurul meu, de fiinte purtatoare de haine ce trec fandosite pe strada. E o stare ce se exprima greu. Cel putin, mie una imi vine greu sa ma exprim, sa exprim exact ceea ce simt si totodata ceea ce vad.
Ieri, am iesit la o plimbarica, o hoinareala prin magazine. Pe strada nu mai vezi copii mergand de mana cu parintii, acum ii vezi umbland in gasca (o fi la moda) , cat or fi ei de mici. Ceea ce m-a surprins si in acelasi timp m-a socat enorm a fost sa vad o gasca de vreo 5 copilasi, cred ca erau cam prin clasa a II-a ( maxim) , care se bateau si se injurau in plina strada. Si nu erau orice fel de injuraturi. Erau de-a dreptul scarbosi. Foloseau niste expresii care nici prin minte nu ti-ar trece sa le auzi nici la un om in toata firea, daramite de la un pustan de 8-9 ani.
Mergand mai departe, vad intr-adevar o familie. O familie moderna as zice, dar " moderna" nu in sensul pe care il cunoastem cu totii. Poate totusi, cuvantul corect ar fi fost degradata. Mama era tinerica, cocheta, eleganta, iar tatal binenteles nu se putea lasa mai prejos. Trebuia sa fie si el gelat si parfumat, pensat, bine imbracat si cu un mers de cocalar. Intre cei doi se pastra o anumita distanta, el uitandu-se dupa fetitele ce tocmai ieseau de la liceu. Nu as fi zis ca erau o familie daca nu o auzeam pe mama ca il atentiona asupra copilului de aproximativ 5-6 ani care era cu mult inaintea lor cu un telefon in mana, ascultand muzica si care urma sa treaca strada neasigurandu-se.
Ei bine, unde sunt valorile familiei aici? Unde e educatia pe care parintii o acorda copilului? Unde sunt grija, afectiunea si toate cele? Oameni buni, incotro ne indreptam?
Devenim incet, incet niste roboti, oameni fara suflet, fara sentimente... DEZASTRU!!!

Simona- Portrete II

2009-11-12T04:37:00.000-08:00

Nu inteleg cum, de ce si prin ce metoda mi se sterg de pe flikr fotografiile de mai jos. Am schimbat parola si iar s-au sters. Am modificat putin fotografiile si iar s-au sters. Nu stiu ce altceva as putea face ca acestea sa nu mai dispara. Sunt singurele care dispar asa, subit. Doar portrele Simonei. Imi cer scuze fata de cei care imi urmaresc blogul, dar nu gasesc rezolvarea.
Multumesc!

Petec de pamant

2009-10-26T07:22:00.000-07:00

Simona- Portrete I

2009-10-12T05:46:00.000-07:00

Corcoduse

2009-10-06T05:18:00.000-07:00

Flori de castane

2009-09-28T03:05:00.000-07:00

Singurul lucru care ma incanta de " Sarbatoarea Castanelor"

Abstract

2009-09-08T23:53:00.000-07:00

Portretul omului de la tara

2009-08-26T03:26:00.000-07:00

Intr-o scurta si binemeritata pauza dupa cateva ore de coasa...

Shooting in fan

2009-08-13T22:42:00.000-07:00

Ghici ghicitoare ce-i?

2009-08-04T00:28:00.000-07:00

Ia sa vad care dintre voi isi da seama ce reprezinta urmatoarele imagini?

An angry sky- A strange life

2009-07-20T08:53:00.000-07:00

Candva, aici, acest loc era senin. Soarele domnea in Imparatia sa fara ca vreun norisor indraznet sa incerce sa ii incalce “teritoriul” . Insa au aparut aceste multimi de nori care parca au pornit in distrugerea marelui Imperiu. Totul s-a intamplat foarte repede. Norii au invadat cerul, iar ploaia nu a incetat sa apara. Exact ca in viata noastra, a unora sa zicem: azi te simti extrem de fericit, incat nu pui la indoiala nici un cuvant care ti se zice si nu ai nici macar cea mai vaga idee despre ce urmeaza sa se intample. Iar de dimineata de cand deschizi ochii vin “ norii” si “ploaia” si poate abia atunci realizezi ca nu trebuia sa te increzi in vorbele celor din jur, sau in voia inimii, ci doar in sfatul “meteorologului” din subconstientul tau. Totul este foarte ciudat, foarte confuz si acum imi vine oarecum greu sa mai exprim ce simt. Oricum am incredere ca cineva acolo sus ma iubeste, si asa cum dupa vreme rea vine vreme buna, asa si dupa fiecare intamplare neplacuta va veni si una placuta!

Crini

2009-07-14T04:32:00.000-07:00

Loneliness

2009-07-06T06:06:00.000-07:00

Together always and forever

2009-06-30T05:17:00.000-07:00

Romantic candle

2009-06-22T08:35:00.000-07:00

Capsunici si capsunele

2009-06-11T02:21:00.000-07:00

Copilarie, lume de vis si fantezie

2009-06-04T09:39:00.000-07:00

Apus de soare

2009-05-28T00:52:00.000-07:00

Apus de soare sangeriu,
Atat imi amintesc;
Atunci te-am intalnit pe tine
Si-am inceput sa te iubesc.

Credeam ca nimeni, niciodata,
Nu va putea sa ne desparta,
Dar visele mi le-ai furat
Si juramantul l-ai tradat.

Si am jurat c-atat cat voi trai
Eu nu voi mai iubi,
Dar te-ai intors in viata mea
Si mi-ai ranit inca o data inima.

Azi te privesc ca un strain,
Azi viata mea nu mai e chin.
Soarele spre asfintit coboara,
M-am desparţit de tine pentru ultima oara

Apune vechiul soare iarasi
Si-n razele lui fierbinti
Fericirea o alta cale are
O cale spre apus.

Apus de soare minunat
Ce frumusete fara trai
Sa sorb din raza lui fierbinte
Nectarul infierbantat.

Zambesc si zambetul mi-e ruga
Ratacesc in vise pustii
La apus de soare invii
Iubirea ce-a invechit.

Si uite asa a apus soarele pe strada mea...

Debut- portrete

2009-05-20T07:29:00.000-07:00

Natura cu frumusetile ei

2009-05-16T02:56:00.000-07:00

Cheile Turzii si Castelul fermecat…

Eterna şedinţă a copacilor...

De dimineaţă cerul e vesel şi haios,
Soarele străluceşte şi astăzi cu folos,
Doar eu mă pierd şi zarea, în amintiri ce dor,
Căci ploaia şi apusul erau al meu amor.

E cald şi-mi arde visul, mă pierd în raze dulci
Ce mişună pe trupul fierbinte, dar m-arunci
În nepăsarea-ţi rece ştiind că te ador,
Să moară ploaia veche ş-apoi şi eu să mor.

Aş vrea o zi măcar din viaţă
Să pot ieşi din astă ceaţă,
Să pot să-ţi spun deschis, în grabă:
Tu fată cât îmi eşti de dragă!

Era 1 Mai Muncitoresc. Iesisem la o plimbarica pana la Usturoiu. De-o parte si de alta a drumului vedeam curgand niste valicioare. Erau niste mici “cascade” pe care nu puteam sa nu le surprind in obiectivul aparatului meu. Sunetul apei ce se varsa de pe stanci si aerul proaspat ce umbla in voia lui pe langa “cascada” iti dadeau un sentiment de liniste, de relaxare. Era un cadru complet fascinant pentru cei ce iubesc natura si viata. Pasarelele din padure acompaniau cu cantecelul lor aceasta simfonie. Totul este perfect !!!

E bizară pădurea care-mi
înconjoară plutirea.
Se apleacă şi se înalţă,
se rupe şi se frânge,
se sfarmă.

Vântul, din când în când,
mai ridică inimi vegetale moarte,
le topeşte în pământul negru:
şi el ca un simbol al renaşterii
le înalţă şi cad în lac.
Putrezite în puterea apei,
nasc licheni şi muşchi şi pânze,
bolnave caută vindecare şi-n cer...

Eram intr-o scurta drumetie cu prietenele mele. Am incercat sa urcam spre locul asa numit “Piatra Virgina”. Incercare a esuat, pentru ca gresisem drumul. La un moment dat am inceput sa urcam pe un drum nisipos. Am tot urcat pana ne-am dat seama ca nu mai avem cum sa iesim de pe acea cararusa pentru ca alunecam foarte tare. Dupa ce ne-am chinuit timp de cateva minute, am cedat, ne-am razgandit si am zis ca ne intoarcem catre casa. Coborand tiptil, tiptil… tinandu-ne de mana una pe alta… in ciuda atentiei ce o acordam coborarii pe acel loc alunecos, am intrezarit razele de soare care isi faceau loc si ele printre copaci ce ne inconjurau pretutindeni. Mi s-a parut deosebita lupta dintre acele raze puternice care inainte sa apuna maretul Soare, se chinuiau parca sa ne lumineze calea pana la coborare. Atunci am luat repede aparatul, m-am lipit de un copac sa nu alunec si am inceput o mini-sedinta foto.

Caracterul este precum un copac, iar reputaţia precum umbra lui. Umbra este ceea ce credem despre el, dar copacul este cel adevarat. ( Abraham Lincoln)

Cerul in diferite ipostaze

2009-05-13T08:24:00.000-07:00

Micuţa pasăre ar voi să zboare către acest Soare Divin, strălucitor, care-i încântă ochii... dar vai! nu poate decât să-şi ridice micile aripi, dar să zboare, asta nu-i stă în mărunta-i putere! Ce va urma? Va muri de supărare văzându-se atât de neputincioasă?... O, nu! Micuţa pasăre nici măcar nu se va mâhni. Cu îndrăzneaţă uitare de sine vrea să scruteze mai departe Divinul său Soare; nimic nu va reuşi să o sperie, nici vântul, nici ploaia, iar de s-ar întâmpla ca nori negri să ascundă Astrul Iubirii, micuţa pasăre nu-şi schimbă locul... ea ştie că dincolo de nori Soarele ei tot străluceşte, strălucirea Lui nu va păli nicio clipă.

S-a dus albastrul cer senin
Şi primăvara s-a sfârşit -
Te-am aşteptat în lung suspin,
Tu, n-ai venit!

Cand privesc albastrul cerului, si orice albastru, incetez pe loc de a mai apartine acestei lumi…

Apusul roşiatic se-mbină-n violet
Cu galbenul jăratic şi-albastrul amanet,
Mai ia tăcerea-n dreapta şi frumuseţea-n stânga,
Apoi se pierde-n noapte, cu stele-şi joacă fuga.

Negrul se-aşterne-n grabă pe cerul plin de nori
Şi ploaia cade sumbru prin văi şi lacuri ori
Pe câmpul ars de soare şi munte întristat,
Peste pădurea care pe mine m-a uitat.

Soarele poate fi acoperit de nori doar in viziunea ochiului minuscul…

Dincolo de nori,
E-o raza de lumina!
Dincolo de nori,
E lumea mea!

Poveste de iubire: EL si EA

2009-05-12T07:46:00.000-07:00

Flower- power

2009-05-08T05:08:00.000-07:00

Florile fac intotdeauna oamenii mai buni, mai fericiti si mai de ajutor. Ele sunt raze de soare, mancare si medicament pentru suflet.

...Păsările nu mai cântă şi fumoasele-albăstrele,
Dup-o zi de fericire, rămân iaraşi singurele...

Oare florile sunt geloase pe albine ca pot zbura sau albinele sunt geloase pe flori ca pot imparfuma?

O floare este o buruiana educata...

Sunt flori peste tot pentru cine vrea sa le vada...

Iubesc florile. Le-am vazut si fotografiat mult in aceasta primavara. Ca femeie, florile sunt pasiunea mea. Intr-o dimineata racoroasa si insorita eram la plimbare. Cerul brazdat de acele fierbinti ale soarelui lumina intr-o baie albastra tot pamantul. Picaturile de roua se prelingeau pe frunze iar ceata se ridica in zare. Am vazut ciorchinii de flori de nuc si am indreptat obiectivul aparatului spre ele...

Nu trebuie sa te iei niciodata de ce spun florile. Trebuie doar sa le privesti si sa le mirosi.

Debut foto

2009-05-04T22:32:00.000-07:00

Desi e-n prag de apus, soarele isi arata puterile asupra campiilor si copacilor inmuguriti, infloriti...

Pustietate...
Satul care nu demult era plin de copii care alergau in sus si in jos... acum e pustiu...

Mister...

Gard viu